Definita cuvantului ieruncă
ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ieruncă
morofleácă, s.f. (reg.) 1. țuică slabă. 2. om sau animal prost. Vezi definitia »
SCUFUNDĂTÚRĂ, scufundături, s. f. Faptul de a (se) scufunda; (concr.) porțiune de teren scufundat; scufundiș. – Scufunda + suf. -ătură. Vezi definitia »
GERMANÍSTICĂ s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul (comparativ al) limbilor și literaturilor germanice. – Din germ. Germanistik. Vezi definitia »
ZIÚCĂ s. f. (Reg.) Ziulică. – Din zi + suf. -ucă. Vezi definitia »
STREPEZEÁLĂ, strepezeli, s. f. Senzație de iritație neplăcută a dinților și a mucoasei bucale, produsă când se mănâncă fructe sau alimente acre, astringente. – Strepezi + suf. -eală. Vezi definitia »