Definita cuvantului ieruncă
ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ieruncă
stoboreálă s.f. (înv. și reg.) șir de scânduri, de ostrețe bătute de-a lungul unui pridvor, a unei prispe, pentru a forma balustrada. Vezi definitia »
PLÁNTĂ s. f. I. nume generic dat vegetalelor. II. talpa piciorului. (< lat. planta, fr. plante) Vezi definitia »
LEHÚZĂ s. f. v. lăuză. Vezi definitia »
STÚDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă (Arenaria serpylligfolia). 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui (Scleranthus uncinatus). – Din bg., scr. studenica. Vezi definitia »
TĂRĂBÚȚĂ, tărăbuțe, s. f. (Reg.) Bagaj, catrafuse, calabalâc. – Tarabă + suf. – uță. Vezi definitia »