Definita cuvantului ieruncă
ierúncă (ierúnci), s. f. – Urzică (Bonasia betulina). – Var. iruncă. Origine incertă. Pare a fi în legătură cu sl. jarębĭ, jarębĭca „potîrniche” (Cihac, II, 149; Scriban), însă der. directă este dificilă. Drăganu, Dacor., VI, 284, se gîndea la sb. jaruh „de primăvară” sau bg. jarka, jarica „puișor”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ieruncă
TIRÁDĂ s.f. 1. Fragment dintr-un discurs în care oratorul dezvoltă pe larg o singură teză, o idee etc. 2. Fragment de largă întindere dintr-o operă dramatică, spus fără întrerupere de unul dintre eroi; (p. ext.) expunere plină de lucruri comune debitate pe nerăsuflate. ♦ (Muz.) Pasaj în formă de gamă sau apogiatură compusă din mai multe sunete. [< fr. tirade, cf. it. tirata]. Vezi definitia »
târlă, târle s. f. v. târlan. Vezi definitia »
FRAGRÁNȚĂ s.f. (Liv.) Miros plăcut. [< fr. fragrance, it. fragranza]. Vezi definitia »
ȚOPIȘÓARĂ, țopișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui țoapă; (fam.) țopică. – Țoapă + suf. -ișoară. Vezi definitia »
PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din lat. praetura, fr. préture. Vezi definitia »