TAM-TÁM, tam-tamuri, s. n. 1. Instrument muzical de percuție alcătuit dintr-un disc concav de metal forjat, care, lovit cu un ciocănel de lemn căptușit cu postav, vibrează, producând sunete puternice; gong. 2. Instrument muzical african asemănător cu toba; muzică executată cu un astfel de instrument. ♦ Fig. Zgomot mare, zarvă. – Din fr. tam-tam. Vezi definitia »

neam¹ s.m. sg. (înv. și reg.) partea de țarină pe care o lucrează o familie. Vezi definitia »

SĂRSÁM s. n. v. țarțam. Vezi definitia »

avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară. Vezi definitia »

CENTIGRÁM, centigrame, s. n. Măsură subdivizionară de greutate care reprezintă a suta parte dintr-un gram. – Din fr. centigramme. Vezi definitia »