Definita cuvantului îmbăgiua
îmbăgiuá (-uéz, -át), vb. – A amăgi, a momi, a înșela. – Var. îmbăgina. Origine necunoscută. Nu pare posibilă der. de la un lat. ambagĕlla, în loc de ambages, propusă de Drăganu, Dacor., I, 297 și acceptată de DAR. În Trans. și Mold. de Nord.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmbăgiua
ATENUÁ vb. I. tr. A micșora, a slăbi, a modera, a ușura (puterea, intensitatea unui fenomen, a unui fapt etc.). [Pron. -nu-a. / < fr. atténuer, lat., it. attenuare]. Vezi definitia »
EFECTUÁ vb. I. tr. A face, a realiza, a înfăptui; a îndeplini, a executa. [Pron. -tu-a-, p.i. 3,6 -uează, ger. -uând. / < fr. effectuer]. Vezi definitia »
PÁPUA s. f. limbi ~ = una dintre cele trei mari familii de limbi din Oceania, alături de australiană și austroneziană, vorbită de papuași. (< fr. papou) Vezi definitia »
FLUCTUÁ vb. I. intr. A fi schimbător, nestatornic; a varia. [Pron. -tu-a, p.i. 3,6 -uează. / < lat. fluctuare]. Vezi definitia »
INFATUÁ vb. tr., refl. a (se) îngâmfa, a (se) înfumura. (< fr. /s'/infatuer, lat. infatuare) Vezi definitia »