Definita cuvantului îmbălgina
îmbălginá (-néz, -át), vb. – (Trans.) A face ochii mari, a se holba. Origine necunoscută. Este greu de admis der. propusă de Densusianu, GS, IV, 388, de la un lat. *invalgināre, de la valgus „convex”. Pare mai curînd o der. expresivă de la holba, cu suf. expresiv -na. Cuvîntul este rar și nu apare în nici un dicționar. În lipsa unor mărturii mai explicite, nu înlăturăm ipoteza că ar fi identic cu îmbăgina, var. a cuvîntului anterior, și, prin urmare, prost glosat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmbălgina
DEZLEȘINÁ, dezleșín, vb. I. Tranz. (Înv.) A trezi pe cineva din leșin; a dezmetici. – Din des1- + leșina. Vezi definitia »
SATINÁ, satinez, vb. I. Tranz. A da luciu hârtiei sau țesăturilor cu ajutorul calandrului. – Din fr. satiner. Vezi definitia »
tabulhaná (-ále), s. f. – Fanfară de muzică orientală. – Var. tabulhanea, da(b)ulhan(e)a. Tc. tab(i)lhane, dab(i)lhane (Șeineanu, II, 115, REW 8513), cf. sb. dambulhana, din arab. tabl › tc. daul (› daul, s. n., înv., fanfară; daulgiu, s. m., înv., muzicant). – Der. tabulhanagiu, s. m. (muzicant). Vezi definitia »
HÂȚÂNÁ, hấțân, vb. I. Tranz. și refl. A (se) scutura puternic; a (se) zgâlțâi; a (se) hâțâi. ♦ A (se) mișca încoace și încolo; a (se) legăna, a (se) balansa. – Din hâț. Vezi definitia »
TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. 1. Tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. Refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune. Vezi definitia »