Definita cuvantului îmblăci
îmblăcí (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. – Var. îmblătiu, mlăci, blăcie. Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR), cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”, bg. vlačă „a scărmăna”. Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. – Der. îmblăti (var. îmblăci), vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din sl. mlatiti, cf. bg. mlatĭă; îmblătitor, s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală, s. f. (bătaie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmblăci
strâmbáci, strâmbáci, s.m. (înv.) persoană care se strâmbă. Vezi definitia »
DOICÍ, doicesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A avea meseria de doică. – Din doică. Vezi definitia »
TĂLMÁCI, -CE, tălmaci, -ce, s. m. și f. Traducător, interpret. ♦ Tâlcuitor, comentator. [Var.: tâlmáci, -ce s. m. și f.] – Din sl. tlumaci. Vezi definitia »
TÂLMÁCI, -CE s. m. și f. v. tălmaci. Vezi definitia »
ghivéci (-ce), s. n. – 1. Glastră. – 2. Oală. – 3. Fel de mîncare tipic pregătit cu carne prăjită și diverse zarzavaturi. – Mr. ghivece. Tc. ǵüveç (Șeineanu, II, 184), cf. ngr. γϰιουβέτσι, bg. geveč. Sensul 3 se folosește la pl. ghiveciuri. Vezi definitia »