Definita cuvantului îmbuca
îmbucá (îmbúc, îmbucát), vb. – 1. A înghiți. – 2. A gusta ceva de mîncare. – 3. A înfuleca. – 4. A împreuna, a uni, a cupla. – 5. (Înv.) A disprețui. – 6. (Înv.) A săruta, a îmbrățișa. – Mr. mbuc. Lat. *imbuccāre, de la bucca, cf. bucă (Pușcariu 781; Candrea-Dens., 192; DAR), cf. it. imboccare, fr. emboucher, sp., port. embocar. Der. de la bucă, în interiorul limbii rom., pare mai puțin probabilă, întrucît toate sensurile lui îmbuca duc la semantismul lat. „gură”, pe cînd în rom. bucă înseamnă numai „obraz”. – Der. îmbucătură, s. f. (înghițitură, duminicat; muștiuc; îmbinare; colț de stradă); îmbucături, vb. (a vîrî cuiva îmbucăturile în gură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu îmbuca
„pasarica femeii” Vezi definitia »
AFURCÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa o corabie de fundul apei cu ajutorul a două ancore. [P.i. afúrc și -chez. / < it. afforcare, fr. affourcher]. Vezi definitia »
dezbrăca, dezbrăc v. t. (pol.) a destitui un cadru activ pentru abateri de serviciu. Vezi definitia »
pițipoanca Vezi definitia »
CONTRAINDICÁ vb. I. tr. (Liv.) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. [< fr. contre-indiquer]. Vezi definitia »