Definita cuvantului implora
implorá (implór, implorát), vb. – A ruga stăruitor, cu disperare. Lat. implorare (sec. XIX), fr. implorer. – Der. implorator, adj. (care imploră). Cf. deplora, vb., din lat. deplorare; deplorabil, adj.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu implora
REARBITRÁ vb. I. tr. (Jur.) A rezolva din nou un litigiu arbitral. [< re- + arbitra]. Vezi definitia »
DECOFRÁ, decofrez, vb. I. Tranz. A demonta cofrajul în care s-a turnat o piesă, elementele unei construcții de beton etc. – Din fr. décoffrer. Vezi definitia »
înșinurá vb. I (reg.) a pune șnur sau găitan, a împodobi cu șnur sau găitan. Vezi definitia »
a tuna și a fulgera expr. a fi foarte furios; a face scandal. Vezi definitia »
treierá (-r, -át), vb. – A separa semințele cerealelor de restul plantei. – Var. treera, triera. – Mr. triγir(are), megl. trăir(ari). Lat. tribŭlāre (Densusianu, Hlr., 168; Koerting 9722; Pușcariu 1759; REW 8885), cf. it. trebbiare (sard. triulare), prov. treblar, sp. trillar, port. trilhar. – Der. treier (var. Mold. trier), s. n. (treierare, treierat); treierat, s. n. (acțiunea de a treiera); treierător, s. m. (persoană care se ocupă cu treieratul); treierătoare, s. f. (femeie care treieră; mașină de treierat); treieriș, s. n. (treierat); treierătură, s. f. (grîu treierat). Vezi definitia »