Definita cuvantului împrejur
împrejúr adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucișarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul dimprejur); prejur-gură, s. n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s. f. (înv., circumstanță), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreună › împreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 791; Candrea-Dens., 926 și DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s. f. (circumstanță; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împrejur
BHAGALPUR, oraș în NE Indiei (Bihar), pe dr. Gangelui, la NV de Calcutta; 225,1 mii loc. (1981). Ind. mătăsii. Prelucr. produselor agricole. Vezi definitia »
muscúr, -ă, muscúri, -e, adj. (reg.; despre oi, capre) 1. de culoare albă, cu pete negre pe bot. 2. spălăcit. Vezi definitia »
ȚẮRMUR s. n. v. țărm. Vezi definitia »
CONTRE-JOUR CONTRJÚR/ s. n. 1. (arhit.) metodă de iluminare a obiectelor, personajelor etc. din partea opusă locului de unde se privește. 2. fotografie făcută cu această metodă de pozare. (< fr. contre-jour) Vezi definitia »
a se duce pe cur expr. (adol., vulg.) a avea parte de necazuri; a da faliment. Vezi definitia »