Definita cuvantului împrejur
împrejúr adv. – În jur, în locul înconjurător. De la jur, prin intermediul unei forme înv. prejur, compusă cu prep. pre. Adăugarea pref. în- este modernă; prejur este forma curentă în sec. XVI-XVII. După DAR, împrejur, a rezultat din încrucișarea lui în jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua împrejur, a dojeni; a tăia împrejur, a circumcide. Cf. Moser 427. Der. împrejuraș (var. împrejurean), s. m. (înv., vecin); împrejurime, s. f. (locul dimprejur); prejur-gură, s. n. (înv., răscroială, tăietură), ca gr. περιστόμιον; împrejur-stare, s. f. (înv., circumstanță), ca lat. circumstantia; împrejura, vb. (a înconjura, a împrejmui; a încinge), der. normal, ca împreună › împreuna (după Densusianu, Hlr., 170; Pușcariu 791; Candrea-Dens., 926 și DAR, din lat. pop. pergyrāre); împrejurare, s. f. (circumstanță; înv., împrejur); desprejura, vb. (a descinde, a desprinde).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împrejur
a fi lovit de cutremur expr. (iron.) a fi fricos. Vezi definitia »
práftur s.n. (reg.) obiect de îmbrăcăminte; plastron. Vezi definitia »
SAUR1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „reptilă”. [Pron. sa-ur-. / < fr. sauro-, cf. gr. sauros]. Vezi definitia »
GIGANTOZÁUR s. m. reptilă uriașă erbivoră dinozauriană, lungă de aproape 40 m și având înfățișarea unei girafe. (< lat. gigantosaurus) Vezi definitia »
MERCÚR s. n. metal argintiu, foarte dens și mobil, care se prezintă în stare lichidă la temperatură obișnuită; hidrargir; argint-viu. (< fr. mercure, germ. Merkur) Vezi definitia »