Definita cuvantului împreună
împreúnă adv. – La un loc, laolaltă. – Var. (înv.) preună. Megl. priună. De la un, prin intermediul compunerii preună (cf. sp. en uno). După Philippide, Principii, 92, de la o compunere lat. *in per una. A circulat și în trecut (sec. XVI-XVII) cu formele depreună, indepreună, adepreuna. – Der. împreuna, vb. (a uni, a aduna, a strînge la un loc; a amesteca, a lega, a asocia; înv., a primi; refl., a se însoți, a face companie; refl., a se împerechea, a face actul sexual); împreunăciune, s. f. (înv., act sexual); împreunătură, s. f. (conjuncție; articulație); împreunător, adj. (care împreunează); neîmpreunare, s. f. (separație); despreuna, vb. (a separa, a despărți).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu împreună
MONOARTRÍTĂ s. f. inflamație a unei singure articulații. (< fr. monoarthrite) Vezi definitia »
Lăbăreală s.f. 1. provine de la substantivul labă, cu sensul de treaba facută la 'futu-i masa', in bataie de joc – Labă + suf. -eală. Vezi definitia »
HISTOGRÁMĂ, histograme, s. f. Grafic care reprezintă prin dreptunghiuri o distribuție statistică (matematică). – Din fr. histogramme. Vezi definitia »
MONTÚRĂ s. f. parte dintr-un dispozitiv tehnic în care se montează o piesă. ◊ piesă de metal în care sunt fixate pietrele prețioase ale unei bijuterii. (< fr. monture, germ. Montur) Vezi definitia »
VÚTĂ, vute, s. f. (Constr.) Lucrare de zidărie în forma de boltă. – Din fr. voûte. Vezi definitia »