Definita cuvantului încăla
încălá (-léz, -át), vb. – A se îngrășa, a face burtă. – Var. ingăla. Origine obscură. Pare să fie un der. de la lat. callēre „a face bătături, a se înăspri pielea”, dacă se admite trecerea semantică de la „a se îngroșa pielea” la „a se îngrășa” în general, cf. Tiktin; DAR; iar pentru părerea contrară, cf. Philippide, II, 718. Celelalte explicații sînt insuficiente: din alb. galë „gras”, ngal „a se îngrășa” (Cihac, II, 718); de la cal (Philippide, Principii, 148; Scriban); de la călău „om gras”, der. de la cal (Iordan, ZRPh., LVI, 230 și BL, IX, 67). Var. se datorează unei confuzii cu îngăla „a murdări”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu încăla
ANCOLÁ vb. I tr. (franțuzism) A încleia, a impregna cu clei, cu lac. [< fr. encoller]. Vezi definitia »
TARLÁ, tarlale, s. f. 1. Suprafață de teren mărginită de patru drumuri care se întretaie (făcând parte din teritoriul unei comune sau al unei gospodării agricole mari); cultura de pe o astfel de porțiune. 2. (Rar) Drum îngust care desparte semănăturile; hotar. – Tc. tarla. Vezi definitia »
STRANGULÁ vb. I. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui. II. tr. 1. a înăbuși, a sufoca. ◊ (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile). 2. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte. (< lat. strangulare) Vezi definitia »
(arg.)Fecala, excrement de dimensiuni mari ce emana miros specific Vezi definitia »
DEMOLÁ vb. tr. 1. a desface, a dărâma (o construcție, o zidărie). ◊ a retrage o navă din exploatare și a o desface pentru valorificarea materialelor. 2. (fig.) a distruge în întregime. (< fr. démolir, lat. demoliri) Vezi definitia »