Definita cuvantului încheia
încheiá (închéi, încheiát), vb.1. A îmbina, a uni, a asambla. – 2. A împreuna, a articula. – 3. A închide, a sfîrși, a termina. – 4. A stabili un acord, a definitiva, a semna un tratat. – 5. A redacta, a alcătui un act oficial. – 6. A prinde în nasturi un obiect de îmbrăcăminte. – 7. A pune capăt. – 8. (Refl.) A se limita, a se rezuma la... – Mr. ncl’iare. De la cheie (Tiktin; Candrea-Dens., 327; Scriban), sau direct dintr-un lat. *inclaviare (Pascu, Beiträge, 15). Der. din lat. inclāvāre, de la clāvus (Pușcariu 815; REW 2392; DAR) este mai puțin probabilă, și însuși Pușcariu, Dacor., IV, 708-10, admite o încrucișare cu cheie. Cf. cheotoare. Der. încheiere, s. f. (final, sfîrșit); încheiat, adj. (terminat; determinat, precis; prins în nasturi); încheietor, s. m. (montor); încheietor, s. n. (croșetă pentru încheiat nasturii); încheietoare, s. f. (crestătură, fantă; articulație; butonieră; plantă, Sideritis montana); încheietură, s. f. (articulație; loc unde se împreunează două bîrne; înv., articol; înv., concluzie), pe care DAR îl derivă de la un lat. pop. *clautūra, care nu pare necesar; descheia, vb. (a desface nasturii); încheibăra (var. încherbăra, încherbăla, închelbăra, închiolba, încherba, închelba), vb. (a asambla, a îmbina), pare a fi nu der. de la încheia cu un suf. expresiv neclar, cf. încăibăra, înhărbăla (după Pușcariu, Dacor., IV, 712-20 și DAR, de la un lat. *incalvarĭāre, de la calvariahîrcă”, soluție ce nu pare convingătoare; după Tiktin și Scriban, în legătură cu încăibăra).

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu încheia
AUXÍLIA (cuv. lat.) s. f. (În Roma antică) Formațiune tactică de luptă alcătuită din soldați care nu erau cetățeni romani. Era compusă din cavalerie, infanterie sau unități navale. Vezi definitia »
A PRACTICA FELAȚIA a avea vocea groasă, a cânta la flautul cu gușă / cu taragot, a fi guraliv(ă), a o lua în gură, a o lua la clarinet / la muie, a lua porcul la trântă, a o lua sus, a pupa înalt, a râde ca muta la înghețată, a sta la etaj, a o suge, a suge nasul la morți, a suge pixu’, a trage o clanță, a trece la ciocofon. Vezi definitia »
PSALMODIÁ vb. I. tr. A cânta sau a recita psalmi în biserică; (p. ext.) a cânta, a citi monoton. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. psalmodier]. Vezi definitia »
îngingiá, pers. 3 sg. îngíngie, vb. I (reg., înv.) 1. (despre porumb) a începe să dea boabele, a îngurzi. 2. (fig.; despre om) a face avere, a prinde cheag. Vezi definitia »
SIGILÁRIA s.f. Arbore fosil de mărimea lepidodendronului, dar cu trunchiul neramificat. [Pron. -ri-a. / < fr. sigillaire, lat. sigillum – pecete]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z