tríță², s.f. (reg.) numele unei plante. Vezi definitia »

AFRICÁTĂ, africate, adj., s. f. (Consoană) cu caracter complex, a cărei articulație începe cu o ocluziune și se termină printr-o constricție; semioclusivă. – Din fr. [consonne] affriquée, germ. Affrikate. Vezi definitia »

VULPÍȚĂ, vulpițe, s. f. Vulpișoară. – Vulpe + suf. -iță. Vezi definitia »

MIMÉZĂ s.f. Ironie în care se repetă ceea ce altul a zis sau ar fi putut spune, imitându-i vocea, gesturile. [< fr. mimèse, cf. gr. mimesis]. Vezi definitia »

șâștálcă, șâștắlci, s.f. (reg.) mreană. Vezi definitia »