ÎNVELÍȘ, învelișuri, s. n. 1. Obiect care servește la învelit; învelitoare. ♦ Scoarță, copertă, de carte. ♦ Învelitoare (de tablă, de țiglă etc.) de pe acoperișul unei case. 2. Stratul exterior al unui obiect, al unui organism etc. – Înveli + suf. -iș. Vezi definitia »

SUBCHIRIÁȘ, -Ă s. m. f. cel care închiriază (o parte dintr-)un imobil de la alt chiriaș; sublocatar. (după fr. sous-locataire) Vezi definitia »

SURPÚȘ, surpușuri, s. n. (Reg.) Surpătură (2). – Din surpa + suf. -uș. Vezi definitia »

DOINÁȘ, doinași, s. m. (Pop.) Cântăreț de doine; doinar. – Doină + suf. -aș. Vezi definitia »

CARTÚȘ s.n. 1. Tub metalic sau de carton care conține încărcătura de exploziv și proiectilul unei arme de foc. ♦ Piesă de hârtie care conține un exploziv. ♦ Filtru de hârtie împăturită într-un anumit mod (folosit mai ales la carburatoare). ◊ Cartuș filtrant = dispozitiv pentru filtrarea aerului, care se atașează la o mască de gaze. 2. Loc rezervat comentariului, titlului sau altor date dintr-un desen, o hartă, un tablou etc.; ornament care încadrează un text, un titlu, un cuvânt; textul încadrat. 3. Ambalaj care grupează mai multe pachete de țigări. [< fr. cartouche]. Vezi definitia »