PUF¹ interj. Cuvânt care redă zgomotul produs de eliminarea bruscă și cu intermitențe a aerului (pe nări, pe gură), de lovirea în cădere a unui corp de o suprafață moale etc. – Onomatopee. Vezi definitia »

zădúf s. n., (necazuri) pl. zădúfuri Vezi definitia »

TUF s.n. (Geol.) Rocă calcaroasă sau vulcanică, poroasă, mai mult sau mai puțin cimentată. [Pl. -furi. / < fr. tuf, it. tufo]. Vezi definitia »

RUF s.n. Totalitatea suprastructurilor din centrul navei și de pe puntea superioară. [< fr. rouf, cf. engl. roof – acoperiș]. Vezi definitia »

pămătúf (pămătúfuri), s. n. – 1. Feleștioc, mătăuz, pensulă de ras, periuță. – 2. Fard, ruj. Sl. pometuchŭ, din pomesti, pometą „a mătura” (Cihac, II, 519; Tiktin); der. din mag. pemetfű „mătură”, care aparține aceleiași familii, e mai puțin probabilă. Bg. pomatuh (Conev 111) nu ne este sigur; ar putea proveni din rom., ca; i bg. pometuša. Vezi definitia »