Definita cuvantului înconjura
înconjurá (încónjur, înconjurát), vb. – 1. A face ocolul unui loc, unui obiect. – 2. A împrejmui, a străjui. – 3. A asedia, a încercui. – 4. A evita, a eschiva. – 5. A merge spre o țintă pe un traseu ocolit. Lat. congyrare (Pușcariu 826; Candrea-Dens., 925; DAR). Rezultatul normal, încunjura, var. destul de frecventă, a suferit o disimilație; cf. jur, împrejur. – Der. înconjurător, adj. (care înconjură); înconjurime, s. f. (împrejurime).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înconjura
INCORPORÁ vb. I. v. încorpora. Vezi definitia »
farfará2, adv. (pop. înv.) încoace și încolo, brambura; în expr. a umbla farfará = a umbla brambura. Vezi definitia »
TRANSFERÁ, transfér, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) muta (cu serviciul) de la o instituție la alta, fără desfacerea contractului de muncă (cu consimțământul sau la cererea salariatului). ♦ A (se) muta la alt club sportiv, la altă echipă. ♦ Tranz. A transmite (un act, un drept etc.) de la cineva la altcineva. 2. Tranz. A face un schimb, o trecere de energie, de căldură etc. de la un sistem la altul. – Din fr. transférer. Vezi definitia »
ghiótura s. f. – În expresia: cu ghiotura, în număr mare, cu grămada. Tc. kötürü (Șeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore. Vezi definitia »
RESTRUCTURÁ vb. tr. a schimba structura unui lucru, a reorganiza pe baze noi (întreprinderi, instituții etc.). (< fr. restructurer) Vezi definitia »