Definita cuvantului încumeta
încumetá (încumetát, át), vb. refl. – 1. A se întemeia, a se sprijini. – 2. A îndrăzni, a cuteza. – Var. încumete, (în)cumeți. Lat. committĕre (Philippide, Principii, 141; Tiktin; Candrea-Dens., 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite, vb., din fr. commettre. Part. circulă de asemenea, fiind mai ales înv., în forma încumes.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu încumeta
REIMPORTÁ vb. tr. a importa din nou aceleași mărfuri care au fost exportate, fără nici un fel de prelucrări. (< fr. réimporter) Vezi definitia »
prostituata, femeie desfranata, corina. Vezi definitia »
pertractá (pertractéz, pertractát), vb. – A trata, a dezbate, a discuta. Lat. pertractare (sec. XIX). Mai ales în Trans. Vezi definitia »
MEDITÁ vb. I. intr. A cugeta, a gândi adânc la ceva. 2. tr. A pregăti în particular un elev. [< fr. méditer, cf. lat. meditari]. Vezi definitia »
alivanta! interj. pleacă! Vezi definitia »