încălecá (încálec, încălecát), vb. – 1. A se sui pe cal. – 2. A călări, a merge călare. – 3. A se împerechea armăsarul cu iapa. – 4. A învinge, a domina, a supune. – 5. (Arg.) A o lua la sănătoasa. – Mr. (î)ncalic, megl. ancalic. Lat. pop. cabăllĭcāre (Pușcariu 805; Candrea-Dens., 213; REW 1439; DAR), cf. alb. (n)galjkoń, it. cavalcare, prov., cat., port. cavalgar, fr. chevaucher, sp. cabalgar. Cf. cal, călare, descăleca. – Der. încălecat, adj. (suprapus, se spune despre literele chirilice care se scriau de obicei între două rînduri); încălecător, adj. (care este călare pe cal). Vezi definitia »

ALUNEÁSCA s. f. art. Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. – Alună + suf. -easca. Vezi definitia »

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier, lat. crucifigere – a țintui pe cruce]. Vezi definitia »

procovánca s.f. art. (reg.) numele unui dans popular (cu lăutari) care se joacă la nuntă, după masa de cununie; melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »

țấrca s.f. art. (înv. și reg.) un joc de copii. Vezi definitia »