Definita cuvantului înger
îngér (î́ngeri), s. m. – 1. Ființă spirituală, cu aripi, mediator între creștini și Dumnezeu. – 2. Garoafă (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. ángil. Lat. angelus (Pușcariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explică prin creația populară că firea fiecăruia depinde de îngerul său păzitor. În mr. și megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. îngerea, s. f. (plantă, Selinum carvifolia); îngeresc, adj. (angelic); îngerește, adv. (în chip angelic, divin).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înger
sefér1, s.n. sg. (înv.) numele lunii a doua din calendarul musulman. Vezi definitia »
VRĂBIÉR, vrăbieri, s. m. Persoană care prinde vrăbii; (ir.) vânător prost (care vânează numai vrăbii). [Pr.: -bi-er] – Vrabie + suf. -er. Vezi definitia »
TERIÉR s. m. rasă de câini mici de statură și cu botul pătrat, la vânarea animalelor care trăiesc în vizuini. (< fr. terrier) Vezi definitia »
tușér, tușéri, s.m. (înv.) negustor de vite. Vezi definitia »
GRADIÉR s. n. construcție la răcirea apei din instalațiile energetice. (< germ. Gradier/werk) Vezi definitia »