văiúgă s. f., g.-d. art. văiúgii; pl. văiúgi Vezi definitia »

CATEGORÉMĂ s.f. (Log.; în sistemul lui Aristotel) Noțiune universală, care se referă la modurile generale potrivit cărora un lucru poate fi anunțat în legătură cu un altul. [< catégorème, cf. gr. kategorema]. Vezi definitia »

PLĂNTÚȚĂ, plăntuțe, s. f. Diminutiv al lui plantă¹; plantă mică, tânără. – Plantă¹ + suf. -uță. Vezi definitia »

STUCATÚRĂ s. g. ornamentație în relief, din stuc, în interiorul clădirilor. (< it. stuccatura) Vezi definitia »

JEJUNÍTĂ s. f. inflamație a jejunului. (< fr. jéjunite) Vezi definitia »