Definita cuvantului întărîta
întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu întărîta
READAPTÁ, readaptez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) adapta din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + adapta. Vezi definitia »
BREVETÁ vb. I. tr. A acorda un brevet; a patenta. [< fr. breveter]. Vezi definitia »
RABOTÁ vb. tr. a prelucra prin așchiere suprafața unei piese (metalice), a unui dinte cu o raboteză. (< fr. raboter) Vezi definitia »
BOICOTÁ, boicotez, vb. I. Tranz. A exercita un boicot. – Din fr. boycotter. Vezi definitia »
CRESTÁ, crestéz, vb. I. 1. Tranz. A face tăieturi pe o suprafață sau pe marginea unui obiect; a efectua crestături prin așchiere, deformare plastică etc.; a tăia în ceva făcând colți, dinți. ◊ Expr. A cresta pe răboj = a face o tăietură pe răboj spre a ține o socoteală; fig. a-și nota, a-și memora ceva. 2. Refl. A se tăia, a se răni ușor. – Din creastă. Vezi definitia »