Definita cuvantului întărîta
întărîtá (întărâtát, întărâtát), vb. – A ațîța, a zădări, a incita, a îmboldi. – Var. întărta. Lat. interritāre, păstrat într-o glosă din sec. VIII, de la irritare contaminat cu territāre „a speria” (Schuchardt, ZRPh., XXIII, 419; Pușcariu 879; Candrea-Dens., 872; REW 4491), cf. napol. nderreta, v. fr. (en)tarier, prov. torridá. – Der. întărîtător, adj. (iritant, provocator); întărîtăcios, adj. (care provoacă din plăcere).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu întărîta
BIZOTÁ vb. I. tr. A șlefui o margine oblic (la o oglindă, o piatră prețioasă, un smalț dentar etc.). [< fr. biseauter]. Vezi definitia »
DECRETÁ vb. tr. 1. a da un decret; a hotărî prin decret. 2. (fig.) a declara ceva cu emfază, sentențios; a emite o părere categorică. (< fr. décreter) Vezi definitia »
Unealta cu care se indeasa tutunul sau se curata pipa Vezi definitia »
TRESĂLTÁ vb. intr. a tresări, a vibra de emoție, de bucurie; a fremăta. (după fr. tressauter) Vezi definitia »
BARBOTÁ vb. tr. (tehn.) a trece forțat un gaz sub formă de bule printr-un lichid. (< fr. barboter) Vezi definitia »