MIORLĂÍT¹, miorlăituri, s. n. Faptul de a (se) miorlăi; sunet caracteristic scos de pisică; miorlăială, miorlăitură; p. gener. sunet asemănător scos de alte animale sau de om. ♦ Fig. (Depr.) Plâns subțire și tânguitor. – V. miorlăi. Vezi definitia »

jurpuluít, jurpuluítă, adj. (reg.) jupit de piele, julit. Vezi definitia »

ÎNSTĂRÍT, -Ă, înstăriți, -te, adj. Cu stare, bogat, avut, chivernisit. – V. înstări. Vezi definitia »

ȘLEUÍT, -Ă, șleuiți, -te, adj. (Despre drumuri) Șănțuit, brăzdat; (despre iarbă) cosit inegal. – Din șleau¹. Vezi definitia »

scoicít, -ă, adj. (reg.) slab, pipernicit. Vezi definitia »