Definita cuvantului înviora
înviorá (învioréz, înviorát), vb. – A face mai vioi, a dezmorți, a însufleți. De la viu, prin intermediul unui pl. ipotetic *viuri, ca în paralelismul fumuri › înfumura, gînduri › îngîndura. Pentru prezența acestui pl. ipotetic, cf. cărturar, înfășura, înhăinura. În general se admite ca etimon un lat. *invῑvŭlāre (Pușcariu, Conv., lit., XXXIX, 325; Drăganu, Dacor., II, 617; Pușcariu 903; DAR), ipoteză ce nu pare convingătoare. Pușcariu, Dacor., IV, 704 și DAR sugerează de asemenea un lat. *invibrāre, tot inacceptabil. – Der. înviorător, adj. (care înviorează, răcoritor). Cf. vioară, învioșa.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu înviora
ẮRA interj. v. îra. Vezi definitia »
VIBRÁ, vibrez, vb. I. Intranz. 1. (Despre corpuri sau medii) A se mișca oscilatoriu și periodic în jurul poziției sale de echilibru; a avea vibrații; a tremura, a trepida; p. ext. a produce sunete. ♦ (Despre sunete) A răsuna. ♦ (Despre voce) A avea o sonoritate tremurătoare, a exprima o emoție puternică prin tremuratul sunetelor pe care le articulează. 2. Fig. A pâlpâi. 3. Fig. (Despre oameni) A fi emoționat puternic, a fremăta, a palpita (sub impresia unei emoții). – Din fr. vibrer, lat. vibrare. Vezi definitia »
TANGÁRA s. f. pasăre din regiunea tropicală a Americii de Sud, de mărimea unei vrăbii, cu ciocul scurt, conic și ascuțit la vârf și penajul viu colorat. (< fr. tangara) Vezi definitia »
MODERÁ, moderez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni mai puțin intens, mai puțin mare; a (se) micșora, a (se) reduce. 2. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai stăpânit; a (se) înfrâna, a (se) potoli. – Din fr. modérer. Vezi definitia »
ONDÁTRA s. f. bizam. (< fr., lat. ondatra) Vezi definitia »