Definita cuvantului învita
învitá (învitéz, învitát), vb. – 1. A incita, a stimula. – 2. A provoca, a ațîța. – 3. (Refl.) A se reuni, a se întruni. Lat. invitāre (Pușcariu 903; Candrea-Dens., 898; Tiktin; DAR). Înv., se aude încă în unele regiuni; a fost înlocuit aproape complet de dubletul său invita, vb. (a pofti), din fr. inviter. – Der. învitător, adj. (instigator); învitătură, s. f. (înv., instigare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu învita
VĂITÁ, váit, vb. I. Refl. A scoate vaiete, a geme de durere, de jale; a se tângui, a se lamenta, a se văiera. ♦ (Despre animale) A scoate sunete sinistre, lugubre. ♦ Tranz. A plânge, a compătimi pe cineva. ♦ Refl. A-și exprima (în cuvinte) necazul, nemulțumirea, durerea. [Var.: văietá vb. I] – Din vai. Vezi definitia »
SFRUNTÁ vb. I. tr. (Rar) A înfrunta. [< it. sfrontare]. Vezi definitia »
PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer. Vezi definitia »
ESPERIMENTÁ vb. I. v. experimenta. Vezi definitia »
SCRUTÁ vb. I. tr. A cerceta, a privi atent, iscoditor; a examina. ♦ (Fig.) A cerceta, a analiza minuțios, amănunțit. [< fr. scruter, it. scrutare < lat. scrutaro]. Vezi definitia »