HOPLOMÁC s. m. (în Grecia antică) gladiator greu înarmat. (< fr. hoplomaque, lat. hoplomachus) Vezi definitia »

bulamác (-ci), s. n. – 1. Țăruș, stîlp. – 2. Fidea, tăieței de supă. – Var. bulumac. Tc. bulamaç (Ronzevalle 54: Bogrea, Dacor., I, 273). cf. sb. bulumac. Vezi definitia »

BRAC² s. n. rest, rămășiță; deșeu (de hârtie). (< rus. brak) Vezi definitia »

oác interj. – Imită orăcăitul broaștei. – Var. oacaca, oatata. Creație expresivă, cf. orac. – Der. ocăcăi, vb. (a orăcăi); ocăcăială, s. f. (acțiunea de a orăcăi și rezultatul ei). Vezi definitia »

CEAC-PÁC adv. (Fam.) Așa și așa, nici prea bine, nici prea rău. [Var.: ceat-pát adv.] – Din tc. çatpat „din când în când; pe ici pe colo”. Vezi definitia »