Definita cuvantului io
io – Formulă care precedă, în documentele și înscrisurile oficiale, numele domnitorilor Țării Românești, și apoi ai Moldovei. Ngr. ἴω, cf. sl. io, în documentele muntenești (sec. XIV). Originea sa nu este precizată cu claritate; se pare că este vorba de o abreviere de la ’Iωάννης. În rom. trebuie să se fi confundat cu io, pronunțare vulgară a lui eu, pron. pers. de pers. I sing. Fără circulație reală.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu io
nício adj. pr. v. níciun Vezi definitia »
BRANHIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) branhii”. [Pron. -hi-o-, var. branhi-. / < gr. branchia]. Vezi definitia »
EFUZIO- elem. „răspândire”. (< fr. effusio-, cf. lat. effusio, revărsare) Vezi definitia »
HERNI(O)- elem. „hernic”. (< fr. herni/o/-, cf. lat. hernia, supărare) Vezi definitia »
LABIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) buze”. [Pron. -bi-o-. / < fr. labio-, cf. lat. labium]. Vezi definitia »