Definita cuvantului ipingea
ipingeá (ipingéle), s. f. – Manta țărănească, avînd mîneci și glugă. – Var. (i)epingea, i(a)pîngea. Tc. yapunca „pătură de pus pe cal” (Cihac, II, 588; Șeineanu, II, 227; Roesler 593; Meyer 164; Lokotsch 934), cf. ngr. γιαπουνζές, alb. jopandže, bg., sb. japunğe. Este dublet al lui ibîncă (var. iebîncă), s. f. (pătură de pus pe șa).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ipingea
DISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea]. Vezi definitia »
PROCREÁ vb. I. intr., tr. A zămisli, a naște; a concepe; a se reproduce. [Pron. -cre-a, p.i. 3,6 -creează, ger. -creând, part. -creat. / < fr. procréer, it., lat. procreare]. Vezi definitia »
PROPTÉA, proptele, s. f. Lemn, stâlp, par, bară, scândură etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc.; proptă. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoană leneșă. ♦ Fig. Sprijin, protecție (nemeritată); p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin (nemeritat). – Din propteală (derivat regresiv). Vezi definitia »
Creșterea de către stat a ratei dobânzii la obligațiunile deja emise, în situația în care pe piața capitalurilor de împrumut se înregistreaza creșteri însemnate ale ratei dobânzii. Vezi definitia »
plângócea s.m. art. (reg.) 1. persoană căreia îi plâng mereu. 2. om sau copil plângăcios. Vezi definitia »