Definita cuvantului ipotecă
ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ipotecă
dvéră (-re), s. f. – Poartă din trei părți care ascunde altarul credincioșilor. – Var. dveară. Sl. dvĕrĭ (Tiktin; Candrea), pl. dveri, cu sing. analogic (Byck-Graur 36). Vezi definitia »
CIFOSCOLIÓZĂ s. f. dublă curbare a coloanei vertebrale, posterioară și laterală. (< fr. cyphoscoliose) Vezi definitia »
NEVĂSTÚICĂ, nevăstuici, s. f. 1. (Reg.) Nevestică. 2. Mic animal mamifer carnivor, cu corpul lung, suplu și subțire, acoperit cu blană moale, deasă, roșcată văra și albicioasă iarna, cu picioarele scurte și cu botul ascuțit (Mustela nivalis). – Nevastă + suf. -uică. Vezi definitia »
VRĂJITOREÁSĂ, vrăjitorese, s. f. Vrăjitoare. – Vrăjitor + suf. -easă. Vezi definitia »
ENDOMETRÍTĂ s. f. inflamație a endometrului. (< fr. endométrite) Vezi definitia »