Definita cuvantului ipotecă
ipotécă (ipotéci), s. f. – Drept pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție. Gr. ὑποθήϰη (sec. XIX), și apoi din fr. hypothèque. – Der. (h)ipoteca, vb. (a pune ipotecă); (h)ipotecar, adj. (care are drept de ipotecă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ipotecă
SPOROPLÁSMĂ s. f. protoplasmă a sporului. (< fr. sporoplasme) Vezi definitia »
SPOVÁDĂ, spovede, s. f. (Reg.) Spovedanie. – Postverbal al lui spovădui. Vezi definitia »
netereáză, neteréze, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă. Vezi definitia »
spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate. Vezi definitia »
momárcă s.f. (reg.) femeie greoaie, urâtă și proastă. Vezi definitia »