OMOGENITÁTE s. f. însușirea de a fi omogen. ◊ însușire a unui obiect, grup, sistem fizico-chimic de a avea aceleași proprietăți în toate punctele sale. ◊ (mat.) însușire a unei funcții de a fi omogenă. ◊ însușire a unei formule, relații de a avea aceleași dimensiuni în toți membrii săi. (< fr. homogénéité, lat. homogenitas) Vezi definitia »

TRUPÉTE, trupeți, s. m. (Fam.) Soldat (fără grad). [Var.: trupét s. m.] – Trupă + suf. -ete. Vezi definitia »

NECESARMÉNTE adv. în mod necesar; inevitabil. (< fr. nécessairement) Vezi definitia »

potoréște adv. (înv.) cu amănuntul, în cantitate mică. Vezi definitia »

TRANSMISIBILITÁTE s. f. Calitatea de a fi transmisibil. – Din fr. transmissibilité. Vezi definitia »