DOTÁȚIE s.f. Dotare. ♦ Înzestrare, echipare a unei întreprinderi, a unei persoane cu cele necesare; mijloacele materiale date în acest scop. [Gen. -iei, var. dotațiune s.f. / cf. fr. dotation, lat. dotatio]. Vezi definitia »

MAGNETOMETRÍE s. f. Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. – Din fr. magnétométrie. Vezi definitia »

juvaláie s.f. (reg.) mulțime, droaie, sperlaraie. Vezi definitia »

CHIMIOPROFILAXÍE s. f. tratament profilactic contra infecțiilor, ca medicamente chimice. (< fr. chimioprophylaxie) Vezi definitia »

LATINOMANÍE s. f. pasiune exagerată pentru tot ceea ce este latin. (< it. latinomania) Vezi definitia »