spelúncă (-ci), s. f. – Peșteră, cavernă. Lat. spelunca (sec. XIX). Vezi definitia »

BÓTĂ², bote, s. f. (Reg.) Bâtă. – Din magh. bot. Vezi definitia »

DÂMBOVIȚEÁNCĂ, dâmbovițence, s. f. Femeie născută și crescută în județul Dâmbovița. ♦ Locuitoare din județul Dâmbovița. – Dâmbovițean + suf. -că. Vezi definitia »

múncă (múnci), s. f. – 1. Martiriu, chin, supliciu. – 2. Lucru, treabă. – Megl. moncă. Sl. mąka „chin” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Conev 66), cf. bg. măka „muncă”, sb. muka; cf. mucenic. – Der. munci, vb. (a tortura, a martiriza; a se necăji, a se chinui; a lucra); muncitor, s. m. (înv., chin; lucrător; adj., laborios, activ); muncelniță, s. f. (înv., martiriu), din sl. mąčenica; muncitoresc, adj. (lucrător); muncitorime, s. f. (adunare de muncitori). Vezi definitia »

COFÓZĂ s. f. anacuzie. (< fr. cophose) Vezi definitia »