RÍMĂ s.f. Potrivire a sunetelor de la sfârșitul versurilor, începând cu ultima vocală accentuată; (p. ext.) potrivire a sunetelor finale a două cuvinte. ♦ Cuvânt care rimează cu alt cuvânt. [Cf. fr. rime, it. rima]. Vezi definitia »

tălăpăneálă s.f. (reg.) 1. mers rar, greoi. 2. pălăvrăgeală. Vezi definitia »

ȘAMÓTĂ s. f. 1. material prin măcinarea argilei arse, la fabricarea produselor refractare. 2. produs refractar din șamotă (1). (< germ. Schamotte, fr. chamotte) Vezi definitia »

PARACLÁZĂ, paraclaze, s. f. (Geol.) Falie. – Din fr. paraclase. Vezi definitia »

INTERFÁȚĂ¹, interfețe, s. f. Suprafață de separare a porțiunilor care reprezintă faze diferite într-un sistem fizico-chimic. – Inter¹-+față. Vezi definitia »