VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano. Vezi definitia »

mărgeán (mărgéne), s. n. – Coral. – Mr. mirgeane, megl. mirgean. Tc. mercan (Miklosich, Türk. Elem., II, 126; Șeineanu, II, 249; Berneker, II, 37; Lokotsch 1416; Ronzevalle 160), din arab. marğān, cf. ngr. μερτζάνι, alb., bg., sb. merğan, it. (fata) morgana (Battisti, II, 1604). Vezi definitia »

păgâneán, -ă, s.m. și f. (înv.) păgân. Vezi definitia »

POLICEMAN LÍS-MEN/ s. m. agent de poliție. (< engl. policeman) Vezi definitia »

VOLTERIÁN, -Ă adj. Referitor la volterianism; (fig.) sceptic, zeflemist. // s.m. și f. Adept al volterianismului. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene, scris și voltairian. / < fr. voltairien]. Vezi definitia »