APARTENÉNȚĂ, apartenențe, s. f. Faptul de a ține, de a fi legat de cineva sau de ceva; proprietatea de a fi un element al unui ansamblu. – Din fr. appartenance. Vezi definitia »

hartă, hărți s. f. (pop.) spermă scursă și uscată pe cearșaf în urma poluției nocturne a unui bărbat. Vezi definitia »

NOOSFÉRĂ s. f. înveliș al Pământului desemnând omenirea, ființele inteligente. (< fr. noosphère) Vezi definitia »

absídă s. f. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici. (< fr. abside, lat. absida) Vezi definitia »

gherlă, gherle s. f. (intl.) 1. închisoare, pușcărie. 2. zar ghinionist. Vezi definitia »