ISMAILÍT s. m. membru al unei secte de musulmani șiiți, de un fanatism extrem. (< fr. ismailite) Vezi definitia »

CĂRĂUȘÍT s. n. Cărăușie. [Pr.: -ră-u-] – v. cărăuși. Vezi definitia »

FORTUÍT, -Ă adj. neprevăzut, întâmplător, venit pe neașteptate; inopinat. ♦ (jur.) caz ~ = eveniment independent de culpa debitorului, care îl împiedică să-și execute o obligație. (< fr. fortuit, lat. fortuitus) Vezi definitia »

HĂÍT², -Ă, hăiți, -te, adj. V. hâit. Vezi definitia »

PSAMÍT s.n. Material detritic constituit din fragmente mici, alcătuind nisipuri, gresii etc. [< fr. psammite]. Vezi definitia »