Definita cuvantului isterie
isteríe (isteríi), s. f. – Boală nervoasă manifestată prin accese de rîs sau de plîns, convulsii etc. – Var. histerie. Fr. hystérie. – Der. isteric, adj., din fr. hystérique; istericos, adj. (isteric), din ngr. ὐστεριϰός, sec. XIX, înv.; istericó, s. n. (isterie), din ngr. ὐστεριϰόν (Gáldi 203); istericale, s. f. pl. (isterie), din ngr. ὐστεριϰά.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu isterie
APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. Suprimare subită a funcției unui organ, cauzată de o hemoragie sau de astuparea unui vas capilar. – Fr. apoplexie (lat. lit. apoplexia). Vezi definitia »
SPORULÁȚIE s. f. 1. sporogeneză. 2. reproducere asexuată prin spori, la sporozoare. (< fr. sporulation) Vezi definitia »
DOTÁȚIE, dotații, s. f. Dotare. ♦ (Concr.) Mijloace materiale puse la dispoziția cuiva pe calea dotării. [Var.: (înv.) dotațiúne s. f.] – Din fr. dotation, lat. dotatio, -onis. Vezi definitia »
CALCINÁȚIE, calcinații, s. f. Calcinare. – Din fr. calcination. Vezi definitia »
MEATOSCOPÍE s. f. examen al unui meat cu ajutorul cistoscopului. (< fr. méatoscopie) Vezi definitia »