CENTRIFÚG, -Ă I. adj. care tinde să se îndepărteze de centru; centrifugal. ♦ forță ~ă = forță care tinde să depărteze un corp în mișcare circulară de centrul lui de rotație. II s. f. 1. aparat, mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația de centrifugare. 2. instalație destinată antrenamentului astronauților, care simulează acțiunea accelerațiilor de lungă durată. (< fr. centrifuge) Vezi definitia »

CHILÚG, chilúge, s.n. v. pilug. [DEX '98] Vezi definitia »

VICLEȘÚG, vicleșuguri, s. n. Viclenie. – Din magh. hitlenség. Vezi definitia »

BUIANDRÚG, buiandrugi, s. m. Element de construcție alcătuit dintr-o grindă de beton armat, de zidărie, de metal sau de lemn, așezată deasupra unei porți, a unei uși, a unei ferestre etc. pentru a susține porțiunea de zidărie de deasupra acestora. – Et. nec. Vezi definitia »

TĂLHĂRĂȘÚG, tălhărășuguri, s. n. (Înv.) Tâlhărie. – Tâlhar + suf. -ășug. Vezi definitia »