Definita cuvantului isteț
istéț (isteáță), adj. – Ager la minte, deștept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Pușcariu, Lr., 358); pentru evoluția semantică, cf. hoț. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puțin probabilă. – Der. isteție (var. istețime, înv., istețeală, isteciume), s. f. (iscusință, agerime); isteți, vb. (a deveni isteț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu isteț
FĂCĂLÉȚ, făcălețe, s. n. Băț gros și neted, întrebuințat la mestecatul mămăligii, la întinderea foii de aluat etc.; melesteu, vergea. – Cf. magh. fakalán. Vezi definitia »
OSTROPẮȚ s. n. v. ostropeț. Vezi definitia »
sprenț s.m. (înv. și reg.) haină bărbătească scurtă, până la brâu, croită pe talie. Vezi definitia »
GHIOBULÉȚ, ghiobulețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui ghiob. – Ghiob + suf. -uleț. Vezi definitia »
FOCULÉȚ, foculețe, s. n. Focușor. – Foc1 + suf. -uleț. Vezi definitia »