Definita cuvantului isteț
istéț (isteáță), adj. – Ager la minte, deștept, iscusit, priceput. Sl. istĭcĭ „inculpat”, cf. bg. istec „reclamant”, rus. istec „creditor” (Tiktin; DAR; Pușcariu, Lr., 358); pentru evoluția semantică, cf. hoț. Der. din sl. istŭ „sigur” (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Miklosich, Lexicon, 271; Cihac, II, 151), pare mai puțin probabilă. – Der. isteție (var. istețime, înv., istețeală, isteciume), s. f. (iscusință, agerime); isteți, vb. (a deveni isteț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu isteț
COLȚULÉȚ, colțulețe, s. n. Colțișor. – Colț + suf. -uleț. Vezi definitia »
FUGÁREȚ, -IȚĂ, fugareți, -ițe, adj. (Reg.) Care fuge repede, ușor. – Fugi + suf. -areț. Vezi definitia »
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. Vezi definitia »
CĂRMĂCÚȚ, cărmăcuțe, s. n. Cârlig mic pentru prins cegă. – Carmac + suf. -ul. Vezi definitia »
CÂRLIÓNȚ, cârlionți, s. m. Șuviță de păr răsucită în spirală; buclă, zuluf. [Pr.: -li-onț] – Et. nec. Vezi definitia »