Definita cuvantului iță
iță (íțe), s. f. – Fiecare din fierele care alcătuiesc urzeala la războiul de țesut. – Mr., megl. l’iță. Lat. licia (Pușcariu 906; Candrea-Dens., 899; REW 5020; DAR), cf. it. licicio, prov. lissa, fr. lice, lisse, sp. lizo, port. liço. – Der. ițar, s. m. (sul de urzeală; pl. pantaloni tipici din postav alb). Legătura acestui ultim cuvînt cu ițe nu este clară; cf. cioareci.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iță
arsénică s.f. (reg.) floare roșie cultivată în grădini Vezi definitia »
SUPRAPROBLÉMĂ, supraprobleme, s. f. Acțiune principală care însoțește mesajul textului dramatic, către care converg ideile și acțiunile secundare; supratemă. – Supra- + problemă. Vezi definitia »
LINICULTÚRĂ s. f. cultura inului. (< fr. liniculture) Vezi definitia »
ARHEOCULTÚRĂ s. f. cultură a unei societăți arhaice. ◊ sinteză a arheotipurilor sau modelelor primare ale culturii din perioada antropogenezei până în perioada diferitelor etnogeneze. (< arheo- + -cultură2) Vezi definitia »
INDIGÉNȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă, sărăcie. – Din fr. indigence, lat. indigentia. Vezi definitia »