Definita cuvantului iudă
iúdă (iúde), s. f. – 1. Cămătar. – 2. Om trădător, fățarnic, prefăcut. – 3. Om fără milă. – 4. Duh rău. – 5. (Arg.) Agent, curcan. – 6. Vînt. – 7. Copaci doborîți de vînt. De la Iuda (Tagliavini, Arch. Rom., XII, 184; DAR). Cihac, II, 152, explică sensul 7 din sl. judŭ „membru”, care nu pare clar. Ar putea fi mai curînd o extindere a sensului 6, care se explică, la rîndul lui, printr-o confuzie cu iugă, s. f. (vînt de sud), din bg., sb. jug. – Der. iudalîc, s. n. (Arg., trădare; misiunea agentului de poliție); iudi, vb. (a ademeni, a seduce, a face să păcătuiască), cf. Iordan, BL, IX, 65 (după DAR, în legătură cu rut. juditi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iudă
ECTOSFÉRĂ s. f. zonă exterioară a cromozomului. (< fr. ectosphère) Vezi definitia »
ÚRSĂ, urse, s. f. (Astron.; livr.; în sintagma) Ursa Mare (sau Mică) = Carul-Mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse. Vezi definitia »
núrcă (núrci), s. f. – Nutrie (Mustela lutreola). – Var. norcă. Pol., bg. nurka, rus. norka (Cihac, II, 217; Tiktin; Conev 56), cf. ngr. νοῦρϰα (Meyer, Neugr. St., II, 47). Vezi definitia »
înfrântúră s.f. (înv.) înfrângere. Vezi definitia »
hudúbă, hudúbe, s.f. (reg.) pasăre răpitoare. Vezi definitia »