Definita cuvantului iureș
iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iureș
picurúș, picurúșuri, s.n. (reg.) picuș, picuț. Vezi definitia »
SABRETÁȘ s.n. Mic săculeț plat de piele care se purta odinioară la centiron lângă sabie la unele uniforme de cavalerie. [< fr. sabretache]. Vezi definitia »
POSTÍȘ, -Ă I. adj. (despre păr, gene, sprâncene etc.) fals, artificial; adăugat. II. s. f. meșă adăugată la părul natural. ◊ (pl.) (teatru) elemente care se lipesc pe față (barbă, mustăți etc.). (< fr. postiche) Vezi definitia »
calabáș, calabáși, s.m. (reg., înv.) negustor de cereale. Vezi definitia »
perpedúș, perpedúși, s.m. (reg.) pițigoi albastru. Vezi definitia »