Definita cuvantului iureș
iúreș (iúreșuri), s. n. – Asalt, năvală, goană. – Var. iuruș. Mr. iurușe, megl. iruși. Tc. yürü(yü)ș (Roesler 593; Cihac, II, 588; Pascu, Beitragë, 52), cf. bg. juruš, sb. juriš, ngr. γιουρούσι. – Der. iuruși, vb. (a invada, a asalta).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu iureș
târliúș s.n. (reg.) derdeluș. Vezi definitia »
PRUNDÁȘ, prundași, s. m. (Ornit.) 1. Fluierar. 2. Codobatură. – Prund + suf. -aș. Vezi definitia »
ETÁNȘ, -Ă adj. (Despre un aparat, un recipient etc.) Care nu permite intrarea sau ieșirea din el a unui fluid. [< fr. étanche]. Vezi definitia »
RĂCHITÍȘ, răchitișuri, s. n. Tufăriș natural sau plantație de răchită; desiș de răchite. – Răchită + suf. -iș. Vezi definitia »
AUTORÁȘ, autorași, s. m. (Depr.) Diminutiv al lui autor. [Pr.: a-u-] Vezi definitia »