CROȘÉTĂ s. f. 1. dispozitiv, instrument în formă de cârlig. ◊ ac lung cu vârful în formă de cârlig cu care se lucrează diferite împletituri (dantele) din ață, lână etc. 2. tijă prevăzută cu o lamă, servind la îndepărtarea pământului rămas într-o formă de turnătorie. 3. piesă de oțel de forma unui cui cu cap lățit cu găuri, în solidarizarea îmbinărilor de lemn. 4. paranteză dreaptă. (< fr. crochet) Vezi definitia »

GLÁSNICĂ, glasnice, s. f. (Înv.) Vocală. – Glas + suf. -nică. Vezi definitia »

SECÁNTĂ, secante s.f. v. secant [DEX '98]. Vezi definitia »

OTRĂVITÚRĂ, otrăvituri, s. f. (Pop.) Otrăvire. – Din otrăvi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

VIRESCÉNȚĂ s. f. înverzire anormală a părților colorate ale florilor, în special a petalelor. (< fr. virescence) Vezi definitia »