Definita cuvantului izbucni
izbucní (izbucnésc, izbucnít), vb. – 1. A se porni, brusc și cu putere. – 2. A izvorî, a țîșni. – 3. A bufni în, a pufni în. – Var. sbucni, sbugni. Bg. izbuchnuvam (DAR), care pare de origine expresivă, cf. pocni, bufni, și ngr. μπουχτίζω, rus. buchnutĭ, sb., cr. buknuti. Ultima var. pare specializată cu sensul de „a o rupe la fugă”, poate prin încrucișare cu sbughi. După Miklosich, Slaw. Elem., 16, din sl. buchnoti. – Der. postverbal izbuc, s. n. (Trans., izvor, fîntînă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu izbucni
târsiní vb. IV (reg.) a învechi, a uza o haină. Vezi definitia »
REDEVENÍ vb. IV. intr. A deveni, a fi din nou ca înainte. [P.i. redevín. / cf. fr. redevenir]. Vezi definitia »
șoldăní, șoldănésc, vb. IV (reg. și fam.) a pune pe fugă (pe cineva); a o lua la fugă ca șoldanul (v.). Vezi definitia »
RĂCNÍ, răcnesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate strigăte puternice și prelungi; a rage, a mugi, a zbiera. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte puternice; p. ext. a vorbi răstit și tare, a se răsti (la cineva). – Din sl. ryknonti. Vezi definitia »
SALIÉNI s.m.pl. v. salii. Vezi definitia »