a vârî (pe cineva) în belea / în bucluc expr. a pricinui (cuiva) un necaz. Vezi definitia »

vâr'î (a ~) vb., ind. prez. 3 v'âră, 1 pl. vâr'âm, imperf. 3 sg. vârá, perf. s. 3 sg. vâr'î 3 pl. vâr'âră; conj. prez. 3 să v'âre; ger. vâr'ând; part. vâr'ât Vezi definitia »

închiondorî vb. IV refl. (reg.) V. închiondorá. Vezi definitia »

odorî (-rắsc, -ít), vb. – (Olt.) A termina treaba. Sb. odorati (Candrea). – Der. odoranie, s. f. (Olt., sfîrșitul muncilor agricole). Vezi definitia »

tîrî (tîrắsc, tîrît), vb. – 1. A tîrîi pe pămînt, a trage după sine. – 2. A înșfăca, a înhăța. – Var. tîrîi, tîri, întîri. Sl. trĕti, trą „a freca” (Cihac, II, 411; Tiktin), cf. sb. trti, ceh. triti. Pentru semantism, trebuie să se pornească de la ideea de „a freca pămîntul”; pentru fonetism, cf. pîrî. – Der. tîrîie-brîu, s. m. (zdrențăros, golan); tîrîș (Mold., tîrîiș), adv. (pe jos); tîrîș, s. n. (buștean sau sarcină de lemne transportată prin tîrîre); tîrî(i)tor,adj. (care se tîrăște); tîrîtoare, s. f. (reptilă, unealtă de pescuit pentru a se scufunda); tîrîtură, s. f. (tîrîre, acțiunea de a tîrî; femeie stricată); tîrlan, s. m. (buștean, lemn), cuvînt rar, apare la Sandu-Aldea; tîrlie, s. f. (derdeluș), ultimele cuvinte, cu l expresiv, sînt proprii Munt. Vezi definitia »